di Gerardo Antonio Marinelli [1] Bianga e jelàta mendre spulverizz’iàia s’artravòlda, se méue, s’allònga e m’s’ammundan’iàia Bianca e gelata Mentre cade vorticosamente si rivolta, si muove, si allunga e si ammonticchia Se scròia e s’arcumbònne gne la sciàima, s’arravòglia, se alza e ss’abbàssa che nu mumènde. Si nasconde e si …
Read More »