Poesia di Bruno Marinelli[1] De magge De magge, t’arrecuorde chella sera quande ru sole nen calava ancore, a spennellà d’ sciamme stava ‘nciele e l’Arazecca arrecupriva d’ore. ‘N’uteme ragge, ‘ncoppe alle jenestre, accarezzava fronne e sciure gialle e l’aria doce della primmavera se culurava d’ale d’ farfalle. Ru ciele cumenzava a …
Read More »R’emigrante
Poesia di Bruno Marinelli [1] L’emigrante Quella faccia tua, quegli occhi neri, e quella fontanella che cantava mentre io aspettavo che arrivassi tu: Il treno corre, corre e s’allontana, chissà ora quando lo rivedrò più. E impilzate sopra alla montagna le casette dove quando fa giorno senti l’odor di pane appena …
Read More »‘Nu Suonne
Poesia di Bruno Marinelli [1] ‘Nu Suonne Ce sta ‘na cuntentezza tutt’attuorne quand’è Natale a ru paese mije: d’albere ‘llumenate s’arregne, de gente che camina pe’ la vije. Dentr’alla chiazza ce sta ru presepie, le bancarelle vinnene pasture, le case se so tutte arrevestute de luce, de pallucce e de …
Read More »Autunne
di Bruno Marinelli [1] Autunne Se tegne d’ culure la campagna: d’ gialle, d’ rusce, d’arancione. ‘Na nuvula d’ cieglie passa ‘nciele: ‘nu frusce d’ale ch’ se ne va luntane. D’uva ch’ vòlle, d’ fugne e d’ castagne se spanne, già, ‘n’addore ch’ cunfonne. L’aria e chiù fresca e, subb’t …
Read More »Ru pescatore e ru pensatore
di Bruno Marinelli [1] Ru pescatore e ru pensatore Re pescature la chiamane: ”La serpa”. Ce stanne tante curve e currentine, tra re chiù bieglie poste de ‘stu sciume, ce vade, quacche vota la matìne. ‘Na allnella se nazzeca ch’ l’onde, doppe ‘nu poch’ se ferme pe’ cuvà, ‘n’airone cenrine …
Read More »La prima lacrema d’ammore
Poesia di Bruno Marinelli La prima lacrema d’ammore All’mpruvvise se ‘ncontrane du sguarde e dope s’arretornan a ‘ncuntrà, ‘na museca i’ sente dentr’allanema e sembre ca pur’essa stà ‘scutà. ‘Nu sciate de parole doce doce che du’ vocche vecine fanne ‘scì, ‘na mane che se stregne che ‘na mane, ‘na …
Read More »Chist’uocchie
di Bruno Marinelli[1] Chist’uocchie Chist’uocchie ch’ me stanne a cercà jute so’ state ‘na surgente d’acqua pura, carezze ch’ cacciavane le pene e ‘mpiette me stutavane l’arzùra. ‘N’ùteme sciate chine d’ dulore ch’ me fa male e ch’ me scava dente mentre t’assuch lacreme e sudore e sente ch’ nen …
Read More »So’ d’ Ddije ‘ste creature – Sono di Dio queste creature
Bruno Marinelli [1] So’ d’ Ddije ‘ste creature Dentr’a ‘na chiana tonna de ru vosch deceva: “ Com’è bella la natura!”. … Uardava ‘n’atre juorne ch’ nasceva e, vijate, ‘resciatava l’aria pura… Ru ciele se vestiva, chiane, chiane, addò ch’ la muntagna se tuccava, ch’ chiù de ciente tinte de …
Read More »Paese mie – Poesia di Bruno Marinelli
di Bruno Marinelli [1] Paese mie Com’è nire ru ciele stamattina ru sole sembra ca nen vo spuntà stracca na femmena passa che la tina nu vecchie alla fenestra sta a fumà. Dente all’aria ‘n’addore de pulenta, e come se m’aprisse ogne purtone: ‘Na femmena che gira lenta lenta; n’omme …
Read More »‘Na Sera d’ Primavera
di Bruno Marinelli [1] ‘Na Sera d’ Primavera ‘Nu poche de viente gendile carezza la jerva e le fronne, trascine ‘n’addore de viole e joca a’vezarte la onne. La riegge ‘nu po’ che le mane avvampe pecchè t’abbrevuogne, può ride e a me t’avvecine e tutte s’allumena attuorne. Sta vocca …
Read More »Comm’eva doce l’aria chella sera
Poesia di Bruno Marinelli [1] Comm’eva doce l’aria chella sera Comm’eva doce l’aria chella sera, la terra s’eva, già, vestuta a festa che re culure d’ la primmavera, …senza uardarme me deciste “ ’bbasta ”. Vuleva di’: “ pecchè ” ma nun serviva, parlava già, pe’ te, ru sguarde vasce. …
Read More »Lesche sperdute – Fette di pane sperdute
Poesia di Bruno Marinelli [1] Lesche Sperdute Lesche sperdute, dentre alla fressora, che r’uocchie rusce, mamma me st’a fa’. De nzogna e saveciccia ,na rengella patreme spenne pe’ me fa purtà. E mentre i’ aspette ‘ncoppe a ru balcone e uarde ste muntagne e ste culure de ptresine e de …
Read More »Fiocca … … (sopra l’ultima rosa)
Poesia di Bruno Marinelli [1]; Musica “Love Song in Winter” by Richard Clayderman Fiocca Stringo le tue mani per non lasciarti andare… fiocca, la terra si riposa. Il volto scavato, lo sguardo perso nel vuoto… fiocca, sopra l’ultima rosa. La carrozza è pronta, la valigia è piena: ti porti via gli …
Read More »Le Maitunate d’ capedanne
di Bruno Marinelli [1] Le Maitunate d’ capedanne Ce sta n’usanza a ru paese mije: a capedanne, pe’ le vije, se sente chi canta le strufette ‘mpruvvesate ch’ so’ d’ buon augurie pe’ la gente. Ce sta chi sona re strumente antiche e chi è purtate, invece, pe’ cantà, pe’ …
Read More »